Cand sotul meu (Cristi) a declarat, foarte hotarat, in 1999 ca-si va lua un trabant, am ras.
Chiar nu il vedeam la volanul unui trabant...
Abia isi luase permisul de conducere, era incepator, si nu stia mai nimic despre masini...
Despre trabant stia foarte putine lucruri, de la unchiul sau, trabantist inrait de multi ani.
Intr-o zi, si-a luat unchiul, au dat o raita prin targ si gata! Au ochit un "batranel" de 14 ani, nu prea obosit, un pic cam scump, dar mult mai bun decat multe altele doar cu putin mai ieftine... Cu 5 milioana a devenit "tata-l-lui". Imediat dupa ce a intrat in posesia lui, a plecat - tot cu unchiul - la o plimbare, ca sa-si "faca mana" pe el - pana atunci nu mai condusese decat Dacia, la scoala de soferi... Cateva zile nu l-a adus acasa, l-a lasat la garajul unchiului, pe unde trecea destul de des, cat sa-i mai fure ceva din secrete.Intr-o zi, m-a sunat la serviciu si mi-a zis ca vine sa ma ia "cu masina". Ma gandeam: "Trabant! Hm!Sa vezi troaca..." Cand am iesit la balcon si l-am vazut, mi-a "stat ceasul": gri, curatatel, destul de bine intretinut si... cu trapa! Arata super! Colegii mei nu l-au lasat pana n-au facut o tura cu el. N-a durat mult pana sa-mi schimb parerea despre Trabant... De fapt, a fost dragoste la prima vedere!
...
Dupa cateva luni, si eu (Cristina) terminam scoala de soferi. Abia asteptam sa-mi "bag piciorul" in trabantul... nostru. Dar SURPRIZA! Mi s-a cam interzis acest lucru, bineinteles nu categoric (doar contribuisem si eu financiar la achizitionarea lui!), dar asa, mai subtil... Solutia? In iarna lui 2000 aveam PROPRIUL MEU TRABANT! Combi, bleu, din '86, de la primul proprietar, care l-a cam tinut multi ani in garaj, numai bun de scos in lume... Acum nu mai ma oprea nimeni si nimic, era AL MEU si aproape ca imi era rusine de ceea ce gandeam inainte despre Trabant... Cu mecanica nu prea ma descurc eu, dar se descurca sotul meu si pentru mine (asta daca il bat suficient de tare la cap, fiindca, bineinteles, pe primul plan e "trabi-al lui"...) Al meu n-a iesit inca la prea multi kilometri departare de Bucuresti (asta din pricina ca iesirile noastre se fac "in familie", si Cristi nu concepe plimbare cu trabantul la care el sa fie pe locul din dreapta, iar daca e la volan, volanul e bineinteles al trabantului gri!). Cu "al lui" am fost la mare, la tara, la munte... Am avut multe peripetii, mai mici sau mai mari (cand ne-am intors, in vara lui 2000, de la munte, pe Bucuresti-Ploiesti ne-am pomenit dintr-o data cu parbrizul... tandari! A fost de-ajuns o pietricica si o viteza peste medie ca sa rezulte ce vedeti in fotografia de alaturi. Restul drumului pana acasa l-am facut "la pas", dupa ce am facut o gaura in parbrizul transformat in mozaic, atat cat sa poata el vedea pe unde merge). Veneam de la Sinaia, de la 1400...!
»»»«««»»»«««»»»«««»»»«««»»»«««»»»«««»»»«««»»»«««»»»«««
Profit de facilitatea oferita de Stefan si adug cateva poze de la o parada organizata de Clubul Trabantisteor, si anume cea intitulata "Floare rara (Ghici cine-i la volan?)", la care am participat in martie 2002.
Cine era "la volan"... sper ca nu e prea greu de ghicit!
... si de la "Toamna se numara trabantistii" - septembrie 2002...
... Scuze pentru calitatea imaginilor!
»»»«««»»»«««»»»«««»»»«««»»»«««»»»«««»»»«««»»»«««»»»«««
In familia CTC, in ultimile cateva luni s-au produs cateva modificari;
Astfel, dupa ce ne-am despartit cu parere de rau de B-10-CTC-ul gri cu trapa, in ideea ca ne va consola B-50-CTC-ul combi bleu, Cristi si-a dat seama ca nu se poate multumi cu "un trabi impartit la doi",
asa ca la scurt timp l-a inlocuit cu B-88-CTC, de care se pare ca nu se va mai desparti prea curand...
Din motive... obiective (a se citi "financiare"), am hotarat sa-i gasim lui "combi" un alt stapan, fapt ce s-a intamplat destul de repede; asa se face ca de curand B-50-CTC a intrat intr-o noua familie...
Colectivul unei firme a dorit sa-i faca o surpriza unui coleg, oferindu-i cadou un trabant;
momentul respectiv a fost imortalizat in cateva fotografii pe care, prin amabilitatea protagonistilor, vi le pot arata.
Acum trabantelul este mascota firmei, si se pare ca are toate sansele sa devina vedeta...
Si fiindca boala asta, trabantita, e grea, si se poate ameliora numai daca bolnavul poarta in buzunar un talon in care scrie, pe langa diagnostic, si numele "pacientului", e posibil ca in curand, in familia CTC sa apara un nou membru...
Cat de devreme sau de tarziu se va intampla asta... nu stiu.
Cert e ca locul ala din parcare nu sta bine gol!
