Imi plac masinile! Chiar si am cateva... Am avut intai un Opel Rekord din 1979, iar acum am un BMW 325 tds si, desigur, un Trabant. Uitam sa va spun despre masina de la serviciu (e vorba de un Cielo), caci de aici a inceput totul!

BMW-ul meu nu sta in fata blocului, ci intr-un garaj destul de departe de casa si in plus, iarna nu-l folosesc de loc. Intr-o buna zi, numarul kilometrilor facuti in interes personal cu masina de la serviciu au fost litati dramatic.

Avand in vedere ca sunt un lenes si ca nu ma duc nici sa-mi cumpar o bere fara masina, trebuia sa gasesc o solutie. Ideea a venit ca un fulger: TRABANT. Initial mi-am zis: gasesc o cazatura, sa aiba verificare tehnica valabila si sa se miste cat de cat. Nu-mi trebuie viteze ametitoare, iar cand ii expira verificarea tehnica o arunc.

Asa gandeam in necunostinta de cauza, o vedeam ca pe o masina de unica folosinta. Dar intr-o zi s-a intamplat sa conduc un Trabant pentru prima data in viata - Trabantul lui Catalin. Atunci am vazut minunea: "E pur si muove!". Zgomotul de Porsche si mirosul de curse... senzatia e nemaipomenita!

Mi-am intetit cautarile si la un moment dat l-am vazut! Verde, kombi, prafuit, fara stopuri, fara scaune si de vanzare! L-am gasit pe cel care-l vindea si mi l-a prezentat: nascut in '89, cu o gramada de optiuni - economizor electronic, aprindere electronica, carburator tip nou, manere pentru deschiderea usilor din interior model nou, mecanism pentru reglarea fata-spate a scaunelor model nou, centuri de siguranta cu autoblocare si chiar si cu radioul original, dar fara geamuri electrice si aer conditionat!

Ne-am inteles la pret, apoi, fiindca omul se ocupa si cu tinichigeria si vopsitoria, ne-am inteles sa-l si vopseasca. Asa, prin aprilie 2001, m-am intalnit si cu cel care era proprietarul masinii si am facut actele. Mi-am luat numere provizorii si impreuna cu Catalin am facut marele tur de 1 Mai la Neptun, unde se duce lumea buna sa se dea cu masini bengoase... dar, surpriza! - gramada de politie si circulatia inchisa prin toata statiunea. Castigul a fost increderea ca si Trabantul poate ajunge pana la mare (adevarat ca dureaza ceva mai mult...). Plus ca mecanicul de locomotiva ne-a salutat cu sirena cand ne-a vazut gonind pe sosea, iar calatorii din tren ne-au facut cu mana.

Mai apoi a urmat verificarea la RAR, trecuta pe bune din a doua incercare si fara mari probleme. Inmatricularea definitiva si asta e, iata-ma Trabantist cu acte in regula. Sa nu uit despre alegerea numarului - preferential, bineinteles. Dupa studierea a mai multe variante posibile am ajuns la B 35 GTO (adica Gran Turismo Omologato - cunoscatorii stiu!).

Prin vara lui 2001 am fost cu Trabantul, impreuna cu Stefan la etapa internationala a Raliului Romaniei. Bineinteles ca doar ca spectatori. Ideea e ca la raliu exista si o proba in circulatie libera, care inseamna ca pilotul trebuie sa declare ora si minutul in care ajunge la sosire. Ajunge mai devreme sau mai tarziu - e penalizat. In plus, orice incalcare a regulilor de circulatie il poate costa ca pe orice alt participant la trafic. Faza tare a fost cand m-am trezit pe drum, intre Timis si Brasov, cu doua masini de raliu in spate, eu facandu-le semn si loc sa ma depaseasca. Ei au stat un pic pe ganduri pana s-au hotarat. Dar si cand s-au hotarat! La intoarcere, noaptea, am lovit un caine care mi-a sarit brusc in fata. Viteza: cam 60 km/h. Pagube: bara cazuta si intrata in ventilatorul alternatorului care s-a facut praf, semnalizatorul dreapta spart, la fel si aripa. Castigul a fost ca dupa asta Trabantul meu s-a ales cu un spoiler nou-nout la mana a doua. Spoilerul cred ca este de Fiat Uno, dar cu ceva adaptari l-am putut monta si pe Trabi. Tot cu ocazia asta am vopsit si bordul portocaliu. In iarna am reparat complet motorul (in bucataria proprie) din cauza ca s-a spart un rulment la ambielaj. Deci ambielaj nou-nout, plus aezat camasi, plus pistoane si segmenti noi. Si ceva munca, plus asteptarea sa vina vremea frumoasa sa putem pune motorul la loc. Oricum, acum e "up and running" si i-am mai pus si un volan sport.

Urmeaza sa-i refac tapiteria interioara si sa-i montez alte scaune, mai "Recaro". Dar despre asta, in numarul viitor...

In concluzie, sa va zic de ce imi place Trabi:

• e "fun"
• reparatiile sunt "do it yourself"
• intretinerea e aproape "for free"

Dezavantaje are cu carul: nu are cine stie ce performante dinamice (viteza maxima constructiva e de doar 100 km/h, demarajul e ca vai de el), consumul e cam mare pentru ceea ce poate, dar totusi poti sa faci cu el o intoarcere la 180^o cu frana de mana.

A! era sa uit: Trabantistii inca se mai saluta pe sosea!