A fi trabantist e mai mult decat o pasiune. E o stare de spirit.

A existat un moment cand mi-am dorit sa am o masina. Ieftina, usor de intretinut si care sa nu rugineasca prematur. Si am devenit proprietar de Trabi pe 28 februarie 1994. Unul bleu, pe care nici nu stiu cand l-am botezat Misu, adus in tara de negustori de masini germane din Targoviste. Avea la bord 64.098 km... de atunci si pana in prezent, intr-un carnetel, mi-am notat absolut toate cheltuielile, piesele inlocuite, reparatiile si bineinteles fiecare drum facut in afara orasului.

Incredibil, pentru mecanici, ca prima reparatie a motorului am facut-o dupa 56.000 km

Anii au trecut, prietenii au obosit sa ma mai intrebe cand am de gand sa-mi cumpar masina, Misu fiind pastrat nu din lipsa posibilitatilor materiale de a fi inlocuit cu alta masina, ci din respect pentru satisfactiile aduse, pentru amintirile la care ne-a fost partas, fiind considerat un membru al familiei. Si pentru ca este o masina cu bun simt si niciodata nu m-a lasat la drum.

La un moment de cumpana, cand din cauze inexplicabile, dupa ce am alimentat 21litri - cu uleiul aferent- dintr-o statie de benzina din Carei, abia am reusit sa ajungem acasa (traseul a fost Baia Mare - Dej - Cluj - Sibiu - Craiova), urcand Dealul Feleacului in viteza I, in etape de cate 150 m, i-am promis ca daca ne duce cu bine acasa, orice ar fi, nu-l vom instraina niciodata. Ne-am tinut cu totii de promisiune - el, eu si sotia. Trebuie sa spun, ca atunci, ma deplasam in carje, invatand sa merg pentru a doua oara in viata, dupa ce trei luni nu avusesem voie sa calc in piciorul stang in al carui femur purtam o placa prinsa in sapte suruburi urmare unei fracturi trohanterodiafizare operate. Glumeam cu medicul Prie de la Spitalul Judetean Baia Mare, spunand ca Trabant aveam, numai handicapuri nu. Legat de statul meu pe dreapta, n-am sa uit cum il priveam de la balcon, condus in acea perioada doar de sotie, si cum asteptam sa vina ziua in care voi fi din nou la volan: suspendarea a durat 117 zile.

Cam asa am devenit trabantist.

Sub stapanirea mea, Misu a rulat pe sosele patriei peste 100.000 km.

Grija, promisiunea facuta, a insemnat printre altele, la sfarsitul anului 2000 inlocuirea amortizoarelor cu unele originale, (comandate unui magazin din Targoviste), vopsit, antifonat, insonorizat, refacut tapiteria, utilizarea de piese originale la reparatii iar in lipsa, din cele de cea mai buna calitate existenta, cautand sa-l pastrez cat mai aproape de original neurmarind sa-i modific aspectul.

Atata timp cat vor exista piese, Misu va fi OK, gratie si unor mecanici de exceptie care ma asigura ca intre clientii lor, MRC-ul meu e in fruntea topului la toate categoriile (functionare, echipare cu piese de calitate, aspect, intretinere si damblaua stapanului pentru el).

Nu ma laud cu performante de viteza, niciodata mai mult de 85 km/h.

Pentru amestec folosesc ulei STIHL, 200 ml la 10 litri benzina. Si pentru ca paza buna trece primejdia rea, sunt in anul 4 de asigurae CASCO !

A avea un Trabant, pentru majoritatea celor din jur nu-i o chestie de lauda, si foarte putini inteleg - numai cei ce au avut si ei candva. Acest site este cea mai mare considerare ce a putut-o avea un roman pentru micuta masina germana. Toata stima celui ce a avut initiativa sa-l creeze si celor ce-l gazduiesc. Si o marturisire: prima mea iesire pe net, singur, a fost pe trabi.ro. La cateva zile am hotarat sa-mi iau un cont de acces la internet numai pentru a fi in legatura cu voi. Numai cine este pe trabi.ro poate spune ca este trabantist. Regret ca despre 1 septembrie 2002 am aflat abia dupa, altfel as fi fost acolo. Abia astept sa se organizeze o noua intalnire.

Am observat ca membrii clubului obisnuiesc sa mentioneze trasee parcurse cu bolizii lor. O fac si eu, amintindu-mi cu placere cum cu Trabantul meu am descins in parcarea de la Forum in Costinesti, la Paltinis, la poarta Casei Memoriale Ciprian Porumbescu , la Putna (vizitand manastirele Bucovinei), Baia Mare, cum am strabatut de doua ori Cheile Bicazului si cum de 9 ori (conform carnetelului) am trecut pe Rucar - Bran si Valea Prahovei, cum am trecut Dunarea cu bacul de la Tulcea la Galati, cele doua iesiri pana la cabana Cumpana de pe Transfagarasan.

Cele mai lungi rute parcurse au fost: Craiova - Constanta (Neptun - Costinesti)) - Tulcea - Galati - Tecuci - Soveja - Targu Secuiesc - Tusnad - Sovata - Sighisoara - Medias - Sibiu - Rm Valcea - Craiova = 1856 km, si: Craiova - Sibiu - Gheorghieni - Izvorul Muresului - Lacu Rosu (Cheile Bicazului) - Bicaz - Campulung Moldovenesc - Radauti - Putna - Suceava - Tg Neamt - Humulesti - Roman - Bacau - Tecuci - Galati - Braila - Costinesti - Craiova = 2450 km.