Prima data cand m-am gandit ca poate odata o sa conduc si eu un trabant a fost prin 1990.
In acea perioada eram student si aveam un coleg care mergea cu un trabant.
Atunci, pentru un student, o masina insemna ceva aproape iesit din comun.
Si era tare baiatul acela, afumand cu trabantul aleile dintre camine.
Anii au trecut, si in 1996 eram inginer la o fabrica de cherestea, la marginea orasului Bacau.
Fabrica era destul de mica, lucrau in ea vre-o 300 de oameni, majoritatea navetisti de la tara.
Si parcarea fabricii era ocupata la un moment dat de patru trabanturi, doua dacii si vre-o cincizeci de biciclete.Eu eram inginer, lucram in schimburi si mergeam la servici pe jos, vre-o trei kilometri.
Si ma uitam la trabanturile alea cum veneau si plecau, zgomotoase si haioase, si intr-o zi mi-am zis ca prost sunt daca nu imi cumpar si eu un trabant.
Eram casatorit de doi ani, aveam un baietel mic de tot si un salar de cacao.
Dar, atunci cand am botezat copilul, am primit de la Nasul Cel Generos suma de 3.500.000 lei, ajutor financiar.Banii au stat intr-un plic pe un dulap, timp de 2 saptamani, nefiind hotarati ce sa facem cu ei.
Eu aveam un gand, expus la un moment dat neveste-mii sub forma de gluma, sa cumpar din targ un trabi, sau macar sa ma interesez cat ar costa.
Si intr-o sambata am plecat in vizita cu familia, cu trenul, la socrii mei, intr-un orasel apropiat.
Duminica m-am intors doar eu in oras, am luat cu mine un mecanic de la fabrica si am plecat in targul de masini.
Acolo, in fundul uriasului targ, era sectiunea de masini naspa, jafuri, dezmembrari si trabanturi.
Astfel, soarta mi-a aratat in fata masinuta de care sunt legat sufleteste aproape la fel de mult ca de familia mea.
Trabi era model 601, fabricatie 1984, gri si intr-o stare destul de buna la prima vedere.
Dupa cateva discutii, mecanicul mi-a zis ca merita si am batut palma.
De emotie si bucurie, atat de prost am fost ca am numarat banii gresit si am platit cu 500.000 de lei mai mult , dar omul a fost de treaba si dupa doua zile (cred ca s-a gandit si el putin) m-a sunat si mi-a dat diferenta banii inapoi.Apoi m-am urcat in trabi, si insotit de mecanic, m-am intors sa-mi recuperez familia.Am ajuns la socri si i-am zis neveste-mii sa se uite putin afara pe geam.
Cand s-a uitat, a vazut machina, a fost un pic suparata, dar i-a trecut repede cand a vazut ca are ceva cu patru roti sub fund.
La inceput, seara ieseam din bloc si urcam in masina, si pur si simplu stateam si priveam, fumand o tigare.
Fiind inginer mecanic adevarat, aveam scule, posibilitati de reparatie la fabrica, plus la inceput si consultanta tehnica.
In doi ani am reusit sa cunosc foarte bine trabi, incat sa demontez si sa montez absolut toate componentele, nu neaparat ca erau defecte, ci pur si simplu din pasiune mecanica si dragoste de trabant, am gasit bibliografie din vechile reviste Tehnium si in manuale de depanare de la vechile scoli de maistri auto.
Cu timpul, am avansat la capitolul nivel de trai, locuiesc in Bucuresti de 4 ani, am un cielo, dar inima mea este tot la trabi al meu, care vegeteaza in Bacau, in parcarea din fata blocului parintilor mei, intr-o stare mecanica impecabila.
De cate ori trec pe la parinti (concediu, sarbatori, vizite), ajung in casa, stau un sfert de ora de vorba, apoi cobor, spal masina, pun bateria la incarcat si in cateva ore sunt cu trabi pe strazi, impreuna cu baiatul meu, care acum are sapte ani.
Si mergem pur si simplu aiurea, pe la periferii, pe centura, la pescuit, la poligon.
La poligon las baiatul sa tina volanul, si facem intoarceri cu frana de mana si slalom printre bidoane de plastic.
Trabi are acum tapiterie din piele naturala, croita si cusuta de mine, toate piesele uzate au fost schimbate cu altele noi, gasite dumnezeu stie pe unde si cu cati bani.In vara asta trebuie sa il vopsesc si sa il antifonez, am compresor, pistol de vopsit, aparat de sudura, scule de zeci de milioane de lei, pe care le-am luat in timp doar pentru trabi si le tin depozitate in beci la tata.
Familia stie ca sunt bolnav si ma lasa in pace.

Baieti, sunteti tari cu site-ul vostru, ma bucur ca pot vorbi pe limba mea, ca trabi-netul e plin de fritzi.

Trabantul e o masinuta delicata, trebuie intretinuta regulat, gresata, trebuie pus ulei de calitate si nu trebuie forjata pe distante mari (in primul an am schimbat ambielajul de doua ori).Acum am mai imbatranit (33 ani) si sunt un easy rider.
Eu am parcurs cu ea vreo 50.000 km si am fost foarte multumit.Am carat si eu greutati incredibile si la nevoie 7 persoane cu tot cu mine, dar pe distanta scurta.
Eu folosesc ulei suedez Husqvarna, folosit la fierastraiele tip "drujbe" .
Este un ulei cu calitati incredibile, putin poluant si cu ungere remarcabila, in amestec de 2.5 %.
Pe cat posibil nu am adus modificari masinii, m-am straduit sa o mentin cat mai aproape de starea originala.

Va bag si eu niste poze in curand.

Cu stima,
ZAVA